NUMARUL 1

REVISTA ELEVILOR DE LA LICEUL ELECTROTOMIS

Marea Unire de la 1 Dec 1918 nu a fost rezultatul unei conjuncturi internationale, ci faurirea României Mari este opera întregului popor, a luptei duse de poporul român împotriva reprimarii, exploatarii si deznationalizarii fortate pentru unitate nationala-statala. A raspuns legilor obiective si realitatilor fundamentale ale timpului, intereselor si aspiratiilor de veacuri ale tuturor românilor.
Unirea celor trei provincii românesti de catre Mihai Voda Viteazul a fost strafulgerarea, care a luminat generatiile urmatoare în lupta pentru libertate si unitate nationala, înscrisa pe standardul Revolutiei de la 1848 în toate provinciile românesti. Iar Unirea Moldovei cu Tara Româneasca de la 24 ian 1859 a constituit un moment hotarâtor pe drumul fauririi statului national unitar, a pus bazele statului român modern, România, care si-a cucerit independenta prin lupte si mari jertfe de sânge în Razboiul din 1877. Dupa cucerirea Independentei de stat, miscarea de eliberare si unitate nationala s-a constientizat si amplificat, intelectualii de elita au cultivat ideea, potrivit careia soarele rasarea de la Bucuresti pentru toti românii.
Printre personalitatile de seama, care au militat pentru desavârsirea idealului nostru national, a fost si Vasile Goldis.
El s-a impus colegilor sai prin profunzimea gândurilor si prin maretia faptelor sale, ceea ce a retinut atentia istoricilor, pretuirea si recunostinta pentru

opera celui, pe care Octavian Goga îl numise în semn de suprem omagiu „parinte al patriei”.

Marele patriot a vazut lumina zilei la 12 noiembrie 1862 în satul Mocirla, azi lunca Tauz, în jud. Arad. La Arad urmeaza si cursurile liceale, unde în ciuda greutatilor se dovedeste un elev cu aptitudini deosebite pentru istorie, literatura si folosofie. Termina liceul cu note exceptionale, îsi ia bacalaureatul. Terminându-si studiile la Budapesta si Viena, Vasile Goldis obtine diploma de profesor în istorie si limba latina. Din bogata activitate patriotica a lui Vasile Goldis ne intereseaza demersurile facute pentru pregatirea si realizarea Marii Uniri de la 1918.
Razboiul Mondial era pe sfârsite si imperiul austro-ungar se dezmembra, vazându-se tot mai clar inevitabilitatea eliberarii popoarelor asuprite din cuprinsul acestuia. în aceste conditii, la propunerea lui Vasile Goldis si a lui Aurel Lazar, la 12 octombrie 1918 se convoaca la Oradea conferinta executiva a Partidului National Roman. Conferinta adopta o declaratie de principii, care urma sa fie prezentata în Camera Deputatilor a Parlamentului de la Budapesta. Aceasta declaratie a fost redactata de Vasile Goldis. El invoca „dreptul firesc al natiunilor de a dispune de soarta lor, adica dreptul acestora la autodeterminare. Este firesc deci, ca si Natiunea Româna din Ungaria si Ardeal doreste sa faca uz de acest drept.”
Citita în parlamentul de la Budapesta de catre Alexandru Vaida Voievod la 18 octombrie 1918, declaratia a produs panica si deruta în rândul oficialitatilor ungare. în inimile milioanelor de români ardeleni ea a produs entuziasm si speranta. Orasul Arad, unde îsi avea sediul Consiliul National Român Central, a devenit centrul românesc cel mai activ în aceasta etapa, unde traia si Vasile Goldis.
Ultimele zile ale lunii noiembrie a anului 1918 se caracterizau prin pregatiri intense în vederea convocarii unei adunari a tuturor reprezentantilor categoriilor sociale din Transilvania, la care tot poporul sa fie invitat a-si spune cuvântul. Textul convocarii, care se instituie Marele Sfat al Natiunii Române, a fost redactat de Vasile Golds.
Marea Adunare Nationala a românilor se expunea pe „câmpul lui Horea” din Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Cuvântarea solemna si expunerea rezolutiei Marii Adunari Nationale au fost rostite de Vasile Goldis. Adresându-se Maritei Adunari Nationale, el schiteaza în cuvinte alese istoria dramatica, dura a poporului român, subliniind inevitabilitatea dezmembrarii monarhiei autro-ungare, a eliberarii popoarelor asuprite si a constituirii pe ruinile acesteia a unor mari state nationale.
Hotarârea de unire pe vecie a Transilvaniei cu România a fost întâmpinata cu entuziasmul, atât de cei peste 100000 de participanti la adunare, cât si de întregul popor.

Bublyac Denis (cls. a IX-a A)