NUMARUL 2

REVISTA ELEVILOR DE LA LICEUL ELECTROTOMIS

       

  

Ramas bun, Adolescenta !

Fiecare poarta cu sine, ca pe un valoros talisman cea mai frumoasa perioada a vietii: adolescenta!
Ea, adolescenta nu are început, îsi trage izvoarele de undeva din copilarie, „varsându-se” impetuos în tinerete. Pentru mine, adolescenta înseamna iubirea, trairea primului fior al dragostei. Dar ce este dragostea? De-a lungul istoriei omenesti s-au dat diverse definitii pentru acest sentiment atât de controversat. Adesea am auzit ca dragostea ar fi „batai de inima pentru dureri de cap”. Sa fie oare asa? Raspunsul îl gasim citind istoria unor cupluri celebre: Adam si Eva, Samson si Dalila, Cezar si Cleopatra, Romeo si Julieta si bineînteles autohtonii Fat Frumos si Ileana Cosânzeana.
Universul adolescentei e complex si nu e usor de-a descrie „constelatia” de probleme care-l înconjoara, asadar singura cale de a ajunge la el este iubirea, întrucât la vârsta iubirii, limbajul comun este tot iubirea.
În acesti ani ai adolescentei, am câstigat si darul cel mai de pret: am învatat sa fiu „un om printre oameni”. Avid de libertate, m-am confruntat cu anumite situatii care m-au doborât, dar m-au si înaltat, constituind adevarate lectii de viata si care au contribuit la modelarea mea ca individ si la slefuirea personalitatii mele, gasind în aceasta sansa de-a ma elibera de lanturile strânse ale timiditatii, conformismului, egocentrismului.
Dar soseste clipa când trebuie sa-ti iei ramas bun de la copilarie, adolescenta si te pregatesti sa bati cu sfiosenie la „portile vietii”, aceasta mare imensa plina de capcane. Trebuie sa fim pregatiti de-a înfrunta cu stoicism greutatile vietii, pentru ca realitatea e dura, ne joaca feste, râde de noi. Nu poti sa fii adolescent fara sa fii putin rebel, important este sa reusesti sa iesi „imaculat” din orice împrejurare.
Flacara amintirilor îmi încalzeste sufletul si în anumite momente privilegiate un resort necunoscut le aduce la suprafata nu ca simple imagini evocate, ci ca stari impregnate de caldura si semnificatia intima a lucrului trait altadata. Atunci „barierele” timpului par a se retrage, iar fiinta umana experimenteaza o recuperare a „timpului pierdut”. Memoria afectiva poate elibera omul de presiunea timpului neiertator. Incapabil sa controleze memoria afectiva, omul nu e complet liber, dar pastreaza jindul eternitatii experimentate în clipele, când timpul se converteste în durata, iar destinul sau e marcat de acea „tânguire” a lui R.M. Rilke:
„As vrea
sa ies din inima mea,
si sa stau sub cerul linistit si mare”.

Gresko Beatrice
Cls. a XII-a D