NUMARUL 2

REVISTA ELEVILOR DE LA LICEUL ELECTROTOMIS

         Dragobete VS. Valentine’s Day

         Cred ca nu trebuie sa fie desemnata o anumita zi pentru a simti ca iubesti si esti iubit, ca cineva doreste sa-ti demonstreze aceasta. Orice gest, cât de mic, te bucura, îti face placere, nu trebuie sa fie impusa o zi ca sa o sarbatoresti! Mai nou se „întrezareste” o lupta între Valentine’s Day si Dragobete.
Valentine’s Day este o sarbatoare de peste hotare „venita” pe calea imaginilor televizate. Aceasta sarbatoare îsi are originea în legenda Sfântului Valentin care a fost decapitat de împaratul roman Claudiu al II-lea pentru vina de a fi oficiat în secret casatorii interzise prin ordin imperial. Datorita curajului sau de-a înfrunta legea în numele iubirii, Valentin, a ramas în traditia crestina ca protector al îndragostitilor. O alta legenda spune ca, dupa ce a fost trimis la închisoare, Valentin, s-a îndragostit de fiica temnicerului, iar aceasta era foarte bolnava. Înainte de-a fi ucis, el i-a trimis un mesaj scris, gest probabil la originea obiceiului actual de a trimite felicitari persoanelor iubite.
Evident, e un prilej de bucurie, dar sa încercam sa-l revitalizam pe Dragobete. În 24 februarie este „Ziua dragostelor”, o sarbatoare straveche, precrestina, numita în sudul tarii „Dragobete”. În Panteonul românesc, Dragobetele este zeul dragostei, identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romana si cu Eros, zeul iubirii în mitologia greaca. Dragobetele este considerat cap de primavara, fiul Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica (în Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Transilvania). Asemuit cu un flacau frumos si iubaret, acesta umbla prin padure si saruta fetele (Dolj).
La Dragobete pasarile nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerecheaza si încep sa-si „construiasca” cuiburile în care îsi vor creste puii. Cele neîmperecheate ramân stinghere pâna în ziua de Dragobete a anului viitor (de altfel se crede ca sufletul are forma de pasare, nu numai dupa ce omul a parasit lumea aceasta, ci si în timpul vietii). Asemenea pasarilor fetele si flacaii trebuiau sa se întâlneasca pentru a fi îndragostiti pe parcursul întregului an. În satele, în care se pastreaza obiceiul, se poate auzi si astazi zicala: „Dragobete saruta fete!”. Considerând ca sarutul în ziua de Dragobete era de bun augur, fetele se lasau si chiar doreau sa fie sarutate de baieti. Daca timpul era favorabil, fetele si flacaii se adunau în cete, schimbau cuvinte de dragoste, ieseau la padure, haulind si chiuind pentru a culege primele flori de primavara.
Ziua de Dragobete era asteptata cu nerabdare si de femeile tinere, în special de cele vaduve, care, credeau ca, daca atingeau cu mâna un barbat strain, deveneau dragastoase si dorite peste an. Din zapada netopita pâna la Dragobete, fetele si nevestele tinere îsi faceau rezerve cu apa, cu care se spalau în anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania).
Dar, acolo unde exista credinta si dragoste adevarata, Dragobetele se tine tot anul, în fiecare zi. Alegerea nu poate fi decât a eternilor îndragostiti...
Nu uitati: Dragostea este „motorul” vietii pe pamânt si parafrazându-l pe Marin Preda:

„Daca dragoste nu e, nimic nu e!”
Adumitracesei Gabriela
Cls. a IX-a B