NUMARUL 2

REVISTA ELEVILOR DE LA LICEUL ELECTROTOMIS

    


  PÂNA CÂND COPIII – VICTIME ALE INFANTILITATII CELOR MARI ?!

Tot mai acuta devine azi situatia copiilor, a generatiei tinere, cea care trebuie sa duca mai departe pe umerii sai grijile si destinele acestei tari uitate de Dumnezeu. Daca generatia postbelica a fost condamnata sa ispaseasca toate greselile unui razboi crud, un razboi în care nu ne gaseam rostul, un razboi în care fortele aliate, dupa ce si-au atins scopul, ne-au întors spatele, lasându-ne sa platim tribut greu rusilor pentru placerile dementiale ale unui nebun, am facut-o! A trecut, am suferit, ne-am sacrificat cu speranta ca odata toate acele datorii nefiresc de mari, cu care ne-au încarcat”prietenii” nostri se vor termina si, în sfârsit, vom putea respira usurati. Dar Dumnezeu sau poate necuratul n-a vrut sa fie asa si iata-ne trecând treptat, prin diversele ”daruri” trimise de sus: colectivizari. C.A.S.-uri. P.C.R.-uri, ceausismuri si altele. Dar precum spunea poetul:
De-o fi una, de-o fi alta.../ Bucurosi le-om duce toate". Si le-am dus bucurosi, pe toate, sperând ca, de acum, când datorii nu va mai avea tara, poate, vom calca cu dreptul. Dar piaza rea a lucrat de asa maniera, încât dupa acel însângerat Decembrie `22, am ajuns sa dam tot înapoi ca racul.
Ce e drept, e drept, acum suntem totusi o tara cunoscuta, nu conteaza cum, dar ne cunoaste o lume, mai ales prin bunavointa unor ,,prieteni si vecini dragi” care ne mai împing putin câte putin ,,în fata". Daca noi am platit acel tribut greu de dupa razboi, ne-am dorit ca urmasii nostri, copiii si nepotii sa traiasca în bunastare si fericiti, dar sperantele au fost desarte. Ne-am ”trezit” azi cu înca doua paturi sociale, pe lânga cele existente, aparute deodata ca ciupercile dupa ploaie; cei foarte bogati, parveniti prin frauda, minciuna si înselaciune si cei mizeri, care îsi duc zilele de azi pe mâine scormonind prin gunoaie sau întinzând mâna. Si, Doamne, cât de mult doare acel gest de umilinta, la care e supus românul, de a întinde mâna.
Copiii nostri au ajuns sa ia calea exilului în cautarea unui loc de munca, a unei bucati de pâine stropita cu lacrimi amare de parintii care, de voie de nevoie, îsi petrec copiii în strainatati, nestiind daca vor reusi vreodata sa se realizeze. Tineri cu studii superioare dotati în multe domenii, sunt nevoiti sa faca munci înjositoare pentru un trai de azi pe mâine, pentru ca în tara nimic nu mai e sigur, nimic nu se mai spera, locurile de munca sunt tot mai putine si acelea primite numai cu pile sau cu bani grei.
Sa nu mai vorbim de sanatate, pentru ca acest capitol este cea mai mare catastrofa, este rana cea mai dureroasa la ora actuala. Copiii nostri sunt distrofici, anemici, flamânzi si plini de boli, iar banii alocati îngrijirii lor sunt tot mai putini, ba chiar la limita rusinii. Spitalele, parca ar fi ghetouri: nedotate, neîngrijite, neîncalzite, într-un cuvânt, respingatoare; în loc sa te însanatosesti, te întorci din spital mai bolnav, atât trupeste cât mai ales sufleteste, constatând cu consternare cât de putin reprezinta fiinta umana pentru ”mai Marii nostri”, iar bietii copii, fiinte nevinovate, devin dornici de a cunoaste, de a învata, nu au nici o întelegere, întretinerea în scoala a ajuns un lux, parintii fiind nevoiti sa rupa de la gura celorlalti membri ai familiei pentru întretinerea unui copil, iar când e vorba de doi sau trei, viata devine un cosmar pentru toti ceilalti.
S-au tras mereu semnale de alarma pe la toate puterile, ce s-au succedat în ultimii ani de democratie, dar totul a fost zadarnic. Mereu ne lovim de putere ca de un zid de granit nesimtitor si rece. Cersesc copiii nostri, canalele sunt pline de copii ai strazii ce sufera de tot felul de boli, ,,moderne” sau clasice. Ramân tot mai multi analfabeti, iar cei, care reusesc totusi sa faca o scoala, se trezesc îngrosând rândurile somerilor, fara nici o perspectiva de viitor. Ce-i de facut oare?!
TREZITI-VA, OAMENI BUNI! Sa facem ceva pentru a ne pastra copiii în tara si nu slugi în alte tari,. care stiu sa se foloseasca de creierele românilor platindu-i prost si umilindu-i. Trebuie sa ne pastram identitatea nationala, iar pentru aceasta trebuie sa luptam.
E TIMPUL SA RENASTEM, sa ne luam în serios noi pe noi, iar daca n-o vom face…
Prof. Mariana Sperlea
Presedinte de onoare al Cenaclului “Damian Ureche